Incurabila boala mintala a sistemului de sanatate romanesc sau juramantul stramb a lui Hippocrate

'Mai inainte de toate sa nu faci rau" (primum non nocere), asa jura intre altele, tinerii doctori, cand ajung cu diploma in mana. Nu are nota de subsol aceasta propozitie ambigua! Sa nu faci rau fizic sau sufleteste ?
Exista bolnavi pentru care nu se poate face mare lucru, din punct de vedere strict terapeutic. Se folosesc mijloace tehnice si farmaceutice (costisitoare) care prelungesc suferinta. Doar atat. Bolnavul, scos din mediul lui familiar, ajunge intr-un mediu aseptic, demolator de demnitate unde, parca pentru a te pregati sa nu regreti lumea asta, te asteapta fiinte in halate mai mult sau mai putin albe care nu au intalnit in abecedarul lor cuvantul "empatie". Iti este luat brutal dreptul ultim si elementar de a fi cu ai tai, de a fi atins, de a-ti fi soptit la ureche "Curaj!"!
Scoala de Nursing romaneasca a pregatit monstri si i-a plantat la bariera dintre viata si moarte.
Iarta-i Tamara!

Amintiri....

Memoria inca ma incântă cu imagini, întâmplări şi povestioare din trecut.
De curâand, mi-am amintit cum la ţară, acolo unde am început să ma joc eu de-a doctorul, pe vremea "Odiosului", exista o ferma de vaci. Lipsa de furaje prelungită a adus vacile într-o stare fizică deplorabilă! Deşi nu mai erau in stare să se tina pe picioare ele tot dădeau lapte! Pentru a fi mulse erau ridicate cu manivela.
De ce mi-a venit asta în gând? Păi seamană grozav cu ce ni se întâmplă noua astăzi! Ne mulge guvernul de taxe, taxe peste taxe, venituri modice....nicio intentie de redresare...
Cumpăraţi MANIVELE pentru guvernanţi, domnule BOC!

Morning dew

Duminica de August la Bran

Nu am trait degeaba Duminică! La ora 06:20 a inceput sa cada roua! Adica, am vazut-o cazand! Chiar am VĂZUT-O! A durat pana la ora 06:40. Asa cum a inceput, asa a si incetat. As vrea sa pot sa-mi sparg gandurile in cuvinte si sa descriu minunea!
Cert e ca pasarile au un mare respect pentru roua. Se opresc brusc din cantat (la 06:20), o lasa sa cada si abea cand se opreste, incep din nou concertul (sau cearta?).
Frunzele raman mai grele, cu insule de apa...de roua....

Tangled up in Me

Self portrait.

Gimnastica oculara

Sfat: iti intorci privirea, intr-o directie anume, cat poti de tare si, cand ai ajuns la extrema, intorci capul in directia privirii.
Asa am facut si eu. In bucatarie.
Privirea in jos: Dizzy-cainele de demult-in convulsii, cu limba pierduta pe podea, cu ochii in ceata si cu mine degeaba.
Privirea in sus: sapte randuri de ferestre, fiecare cu povestea ei. Ce daca e Duminica?
Extrema stanga: se reculeg dupa petrecere. Strang sticlele goale. Spala paharele. Golesc pubelele de resturile de ambalaj de pizza....
Extrema dreapta: se trezesc lenes, e weekend, totul e ordonat, nu mai e nimic de facut dacat cafeaua.....de citit mailul....
Privirea si mai jos: sunt cei care pleaca la drum: repede, gratarul, carnea....n-ai uitat nimic, draga?
Nu stim unii de altii.
Suntem totusi, toti, vanduti la "package".
See you latter!

Amenintare de seara