Tot Africa...

Tot Africa...
Asadar, fara siesta. Observ disparitia rucsacului meu cu tot continutul lui bogat in cabluri si chargere, mem. sticks...chestii de igiena...Initial e pusa la indoiala memoria mea (poate ca l-am pus altundeva....) dar, dupa ce Magali observa ca valiza ei e aproape imponderabil de goala, totul devine certitudine. ""Pierderea" lui Magali nici nu se compara cu a mea: laptop, aparat foto super scump cu obiectiv prof., hard extern, MP3 ....Ne apuca un fel de disperare crescanda, direct proportionala cu veselia sorei Marie. Stupefactia ei se masoara in ras : "C'est bizare...c'est bizare.." si, da-i si razi!Efortul ei de a ne ajuta sa gasim lucrurile (sunt sigura ca se afla inca in incinta!) este minor.La Politie (unde, initial ni se spune ca trebuie sa platesti daca faci plangere)-politistul de la ghiseu, depasit de situatie, se culca cu capul pe brate de cateva ori, ca si cum are nevoie de un pui de somn, inainte sa poata asculta povestea (nu rezolva!). Plecam de acolo aproape vesele (pacat ca nu se putea filma!).Mergem la centrul de primire pentru copiii strazii.Cel vechi. Kamzaka. Toate varstele. Fiecare are cate o sarcina: unul ajuta la gatit, altul spala rufe, doi deseneaza, cativa dorm, in spatele unor covoare puse pe post de pereti.Pe 31 oct. este inaugurarea noului centru, pe care, dealtfel mergem sa-l vedem.Responsabil de centru e Marius: pare de 20 de ani, e trist si parca mereu in transa. A facut o treaba tare buna!In afara de noi doua, nu am vazut-cat a fost ziua de lunga-nicio persoana fumand!
Ziua IIa descrisa in Ziua IIIa
Ziua de ieri a trecut mai repede. In mare: am traversat orasul de cateva ori, incercand in van sa rezolvam cateva probleme.Dimineata a inceput prea devreme: 03am. Trezirea a fost totala cand am gasit esarfa lui Magali, intr-o toaleta..Servise hotului sa inveleasca laptop-ul cu ea.Totul este acoperit de o pulbere fina, ocru, ca si cum pamantul se dezintegreaza si se inalta, cade din nou si...ciclul se reia. E ca o aureola de sfinti. Pielea devine aramie, ca dealtfel totul. Acum stiu de ce nu se vopsesc casele aici.E greu de imaginat furnicarul de pe strazi : toate-cuvantatoare si necuvantatoare-deodata!Astazi, prima zi de weekend, pare totul mai calm. Viteza de miscare a oamenilor e mai mica si telul mai indepartat.Deci, ieri:
1. Scotocit prin camere, sub privirea total dezaprobatoare si chiar dezgustata a sorei Marie. Bineanteles ca nu am mai gasit nimic.
2. La Politia Centrala-unde aveam intalnire la 10-ajungem un pic mai devreme si "rezolvam" totul in doi timpi si trei miscari: de la poarta ne trimite la biroul X.Este in alta directie decat cea indicata.La biroul X (o incapere minuscula, cu ceva electronice-parca scoase de la groapa de gunoi-pe niste rafturi obosite, un "sef"care sta ca o statuie intr-un templu, infasurat intr-o mantie strident colorata-obosit si el. Seful se uita intr-un registru care are o gramada de rubrici completate cu litere minuscule,insirate ca niste bobite pe o ata. se rezolva totul repede: petitia nu a juns inca la sef, "calea de la poarta la el e lunga si sunt multe trepte de urmat". Aproape hilar! plecam de-a dreptul vesele dupa ce mai insemnam pe lista zilei un esec.
3. Imbarcam familia lui Maxim si mergem sa vedem casa pe care si-a construit-o si in care spera sa se mute la anu', ca sa-si scape familia de rautatile soacrei vitrege: La petite maman (adica ultima nevasta a tatalui lui Maxim).Casa este un cub de argila cu doua incaperi, usa metalica si ferestre din grilaj metalic, fara geam. maxim e tare mandru de cabina de dus din dormitor (doua zidulete). Acoperisul s-a stricat inca inainte de a fi casa locuita. Toaleta e afara (dar este) si Maxim ne povesteste cu lux de amanunte, visul lui: sa faca gard, un sopron, o casuta pentru capre, sa planteze pomi, sa faca porti pe unde sa intre cu masina-cand o avea-si...un boutique la stada! Spera ca intr-un an sa faca rost de bani ca sa se mute.Saracia este imensa.Viata e la voia intamplarii: nici un risc nu este luat in calcul (boala, accident..)Saracia este aparata cu usi metalice, bine ferecate.
4. A sosit momentul sa-mi recuperez pasaportul de la aeroport. Politistul de frontiera seamana un pic cu Fernandel si are un zambet tamp. permanent. Scotoceste de cateva ori prin niste teancuri de pasapoarte, clatinanad permanent din cap, ca si cum cine stie ce fatalitate s-a abatut asupra lui, si, ignorandu-ne total, incepe sa stampileze stiva de pasapoarte. Eram patru persoane acolo, asteptand cuminti pasapoartele cu viza. omul si-a randuit frumos pe masa bonuletele noastre, explicandu-ne de ce la numeste "papillons"(zboara usor la orice curent de aer). nu a folosit randuiala: doar a trecut cu privirea peste numele noastre si...asta a fost cautarea. Reveniti maine!Inca una pe lista de esecuri (sau esece-dupa gramatica PD-L ista).
5. Avem intalnire cu Achille: om sus-pus, bine instalat, cu o stare materiala care se reflecta bine in siguranta cu care trateaza lucrurile si in distanta pe care o pune fata de clasele "inferioare".E divortat, are o fetita superba-Antonella si o bona care se cheama...Raketa! Are oi, gaini si bunica ingropata in curte. Casa reflecta bogatia locala: simpla, cu electronice scumpe si abundenta de flori de plastic. Are trei bai. E situata la tara. greierii canta incontinuu. Cerul e imens, tragic si plin de stele.Aceleasi ca la noi. Calea Lactee e la locul ei.
6. Hotaram sa mancam la restaurant si comandam spaghete (eu)-hamburgher-cola-bere. nu am inca mnicio notiune despre preturi: daca sunt mari-mici-normale.Dupa ce am decis ca e bine sa fac o pauza de carne, descopar ca spaghetele bologneze sun bogate in carne si, mananc.
7. Culcare-cu speranta ca ma voi trezi la o ora cat de cat normala!